Howard Gardner, interesante idei de etică în afaceri

Enjoy
http://hbswk.hbs.edu/archive/2719.html

There's something fishy about it

Zic că mi se pare interesantă reticenţa la ceea ce înseamnă csr şi responsabilitate socială a companiilor. Reticenţa în discutarea unui subiect de o asemenea "delicateţe" pe care personal nu o înţeleg încă (deci nu mi-am pierdut de tot speranţa), mă face să-mi amintesc că a face pledoarie pentru o idee în aproape unanimitate expediată, e provocatoare.

Industria vânzărilor directe şi responsabilitatea socială corporativă din China

http://onebyone.opportunityzone.com/2009/07/31/Three-awards-in-China-for-citizenship-activities.aspx

Quote of the day

"The best of all worlds is when the best of who you are can come out in what you do." C. Matthews

PR Week şi Câştigătorii 2009 ai categoriei "Responsabilitate socială şi dialog cu grupurile cointeresate"

Cele două zile de conferinţe în care au fost dezbătute teme precum viitorul relaţiilor publice şi etica în pr, creativitatea în pr, lobby şi prweb 2.0 mi-au adus un surplus de insight-uri. Apreciez enorm organizarea PRAward care, anul acesta s-a autodepăşit atât în speakeri (trecând de aparenţa faptului că temele par a fi aceleaşi dintotdeauna, că vorba aia "everything was heard, but not from everybody")cât şi în grija de a creea un cadru inspiraţional şi motivant.
Nu am ezitat să cer opinia domnului Tony Meehan, spirit de scoţian, Preşedintele TMA Communications şi fost director al competiţiei internaţionale IPRA, Golden World Award cu privire la existenţa unei vizibile linii de demarcaţie între pr şi csr. Deşi prezentarea sa menţiona csr-ul ca una din stadiile procesului de dezvoltare a pr-ului, răspunsul pe care l-am primit a fost unul bun. Există o diferenţă. Pentru că există campanii sociale independente şi există acţiunea strategică a corporaţiilor, ca filosofie organizaţională care ia forma campaniilor de csr. Roberto Zangrandi, mi-a completat răspunsul,în încheierea conferinţei, spunându-mi că csr-ul este strategia de business, este ceea ce o companie comunică despre ceea ce îi e intrinsec. Studierea csr-ului în paralel cu pr-ul, ceea ce Zangrandi practică în conferinţele sale, face parte din perceperea corectă a celor două domenii. Aşa că csr-ul ar fi salvat în felul ăsta de acuyaţia că este adesea, un pr gimmik.
Gala PR Award a reunit 8 categorii de concurs, între care "Responsabilitate socială şi dialog cu grupurile cointeresate". Domnul Profesor Borţun a înmânat premiul Golden Award for Excellence Germanos Romania V + O Communication: Campania Safe Drive - Ţine-ţi viaţa în propriile mâini! şi Silver Award for Excellence pentru Praktiker Romania: Colorează un zâmbet - o campanie pentru spitalele de copii
şi BCR & Junior Achievement Romania: Finanţele Mele - program de educaţie financiară pentru tineri.
Interesante campanii şi încurajatoare premii.

CSR is not a PR gimmik

Lansarea in Romania a cartii lui Dennis Wilcox, biblie a PR-ului, e un bun inceput pentru noi. Cu aceasta ocazie, Profesorul Wilcox a tinut o prelegere urmata de o dezbatere privind criza economica si implicarea PR-ului in depasirea acesteia, moduri de contracarare a lipsei de incredere a oamenior in corporatii. Referindu-se companiile americane, absenta unor "core values" si negarea au dus la ceea ce Wilcox numeste criza a increderii, criza a simbolurilor.
Intrebat de Profesorul Bortun despre demarcatia dintre PR si CSR, Wilcox a negat existenta unei delimitari clare; ambele se rezuma la transmiterea realitatii organizatiei, a identitatii sale. Mai mult decat atat, Profesorul a evidentiat importata mass mediei pentru modul in care organizatiile sunt percepute de catre stakeholderi. Johnson and Johnson este un exemplu clar, atunci cand a afirmat public ca interesul publicului vine pe primul loc.
Sala Galatecii de la BCU a fost plina, intrebarile au fost multe, unele legate de PR, altele legate de politica romaneasca neinteresanta, de turismul romanesc fantasmagoric si de reusita lui Barack Obama. M-a amuzat intr-un fel bucuria lui Wilcox privind aparitia cartii in varianta romaneasca, carte la care s-a lucrat mai bine de 7 ani, timp in care unul din traducatori a murit si timp in care in americanii au scos in acest timp alte doua editii... oare cat va dura pana cand vor aparea urmatoarele doua??
Atasez un link cu unul din interviurile lui Wilcox. Enjoy!
http://www.comunic.ro/article.php/%C3%8En_Rom%C3%A2nia_se_face_publicitate_ascuns%C4%83_prin_PR/93/

De la oameni la responsabilitate

Uneori, oamenii uimesc prin profunzimea ideilor şi a modului lor de a exista. Asta dacă îţi apleci un pic urechea şi asculţi ce spun. Unul din momentele de care povestesc, momente magice pentru mine,revelatoare, s-a întâmplat chiar ieri, cand am luat parte, exersându-mi pasiunea de make-up artist,la o nuntă poloneză. Admiraţia mea pentru comunitatea polonă din Suceava vine din rădăcinile mele genealogice poloneze, dar mai ales din prisma fascinaţiei pe care o poate avea comunitatea lor.
Probabil că un socilog mi-ar putea confirma că membrii unei comunităţi sunt mai uniţi şi interacţionează relaxat, pentru mine a fost vizibil. Conştiinţa minorităţii e amplă. Sunt fascinată de pofta de viaţă pe care o aveau oamenii pe care i-am cunoscut ieri pentru prima oara şi, în acelaşi timp, uşor îngândurată pentru că multor oameni le lipseşte asta. Nu încerc acum să punctez defecte, dar îmi propun să evidenţiez faptul că nimic nu ne poate opri în a avea o atitudine potrivită faţă de ceea ce ne înconjoară,să ne asumăm responsabilitatea pentru oameni şi pentru ceea ce îi poate afecta.
Generozitatea e un mesaj care are o pondere imensă pentru vieţile noastre şi pentru modul în care ne înţelegem responsabilitatea în comunitatea căreia apraţinem.Acum mi-am dat seama, mai mult ca oricând, că totul porneşte de la noi şi de la oamenii pe care îi putem influenţa sau care ne pot influenţa. Casă de piatră, Franz şi Otilia!

Hollywood si Google Going Green

două dintre cele mai cunoscute nume din lume contribuie la promovarea unui comportament sustenabil, de responsabilitate socială. recunosc că mi se pare interesantă intervenţia hollywood-ului, responsabil de promovarea americanismelor, din prisma puterii de influenţă socială(să nu uităm că femeile au fost încurajate să fumeze când au urmărit producţiile hollywood-ului din acea vreme). dar de această dată,la hollywood au început să regândească modul de utilizare al energiei în producţia filmelor, pornind de la simpla folosire a materialeleor reciclate şi prima producţie de acest gen este "the 11th hour", coordonată de leonardo dicaprio. încurajatoare mi se pare iniţiativa celor de la google de a folosi energia verde (cele aproximativ 300 de panouri solare instalate care se vor amortiza în maxim 8 ani, după care energia nu va costa nimic)în activităţile de rutină ale companiei.
sunt două exemple de rentabilitate ale conservării resurselor, care arată că a fi verde nu e o modă şi dincolo de aparenţe.

stakeholders, stakekeepers si stakewatchers

Un articol recent scris de Yives Fassin (2009) propune un nou model al stakeholderilor. Spre deosebire de modelele lui Freeman (2003) si cel al lui Post, Preston si Sachs(2007), modelul mizei aduce îmbunătăţiri vizibile pentru ceea ce înseamna managementul stakeholderilor, introducând doi termeni noi, stakekeeperi si stakewatcheri.
Punctul forte al modelului este relatia triunghiulara care se formeaza intre cele trei tipuri de stakeholderi, astfel incat fiecare stakeholder e supravegheat de un stakewatcher, care, mai apoi, e vegheat de un stakekeeper (un fel de matriusca ruseasca).
Ceea ce reiese din perspectiva lui Fassin este că rolurile sunt interşanjabile, având un caracter dinamic. Guvernul reglator, normativ, deci un stakekeeper, dar poate fi şi un stakeholder silenţios, media este un stakewatcher, dar şi un stakekeeper.
Modelul lui Fassin arată că realizarea unei hărţi a stakeholderilor nu urmează un pattern strict, o reţetă, datorită caracterului dinamic al stakeholderilor.

România de 360 de grade

Ne-am obişnuit să auzim cele mai dure cuvinte la adresa ţării în care trăim. A trecut mult timp de când am auzit ceva de bine. Medaliile olimpice, reuşitele internaţionale ale sportivilor români ne mai fac să vibrăm. Aş îndrăzni să spun că sunt momente în care te simţi mândru şi nu ţi-e ruşine să spui cu voce tare că eşti român, iar intonarea imnului îţi dă fiori. În momentele de glorie, ruşinea dispare.

Conceptul "România 360 de grade" e un inceput pentru a reîncepe să redescoperim frumuseţea ţării în care ne-am născut. Pentru că e nevoie să facem asta şi cred cu tărie că ne-ar face să ne simţim mai bine... dar mai ales pentru că imaginea unei ţări e creată de oamenii care o compun, care se identifică cu ea. Cu toţii putem contribui, cu imagini capturate în cele mai frumoase locuri din România. Pentru că nu cred că există cineva care nu are cel puţin o amintire plăcută dintr-un loc care i-a rămas impregnat pe retină. Şi, pentru că, văzând locurile frumoase care ne leagă, care ne marchează, dorinţa de a păstra acele locuri şi pentru copiii noştri va creşte.
Vă invit să vedeţi o Românie completă, o Românie de 360 de grade, o Românie pe care, am aşezat-o undeva, prin spate, printre vechituri. Iat-o!
http://ro360.wordpress.com

Generozitatea începe în inimile noastre

Generozitate. Reiau în mâini o carte care, pentru prima dată când am citit-o, trata o astfel de idee: "Capitalism generos". Se întâmpla acum vreo 8 ani, când, pentru prima oară răsfoiam o carte scrisă de Richard DeVos, care îmi era familiar din alte puncte de vedere, în calitate de cofondator a unei companii gigant care purta amprenta principiilor sale. O carte scrisă cu copasiune, cu greutate. Am fost impresionată. Motiv pentru care ma întorc la ea ca la un loc drag mie şi care mă revigorează. Deşi apărută în 1993 în California, cartea îmi pare de o actualitate izbitoare...
Revin la ideea de generozitate. Dacă încercăm să facem "ceea ce e bine" fără ca acest lucru să pornească de la un angajament interior, n-o să meargă. Nu va fi generozitate. Se va consuma în mai puţin de o săptămână, sau vom ajunge să ne urâm singuri. Mai întâi începe lucrarea din interior. Ia-ţi o zi liberă de la muncă. Plimbă-te pe străzile oraşului în care locuieşti. Priveşte adânc la durerea şi suferinţa copiilor tăi şi ai copiilor lumii. Lasă ca durerea lor să crească în tine până când şi pasiunea începe să crească alături de ea. Întristează-te. Înfurie-te. Porneşte-te. Abia atunci vei ajunge să-ţi placă ceea ce faci. Inima ta va fi acolo şi, indiferent dacă reuşeşti sau nu, conştiinţa ta va fi împăcată.

Generozitatea nu înseamnă emoţii de melodramă. Neil Kinnock, liderul Partidului Laburist din Marea Britanie, a spus odată: "Generozitatea nu este un sentiment dulceag şi siropos faţă de cei dezavantajaţi sau bolnavi..., ci este o convingere absolut practică." Generoşii sunt pasionaţi de oameni; ei au în faţa ochilor o lume vie, o lume faţă de care au sentimente puternice.
Acestea izvorăsc dintr-o conştiinţă matură şi informată- care ştie că lipsa de compasiune duce la consecinţe grave într-o lume reală. Generozitatea este inteligentă. Dar implică totuşi emoţii. Nu poţi fi generos dacă nu simţi nimic în sufletul tău.

R. Edward Freeman şi Barak Obama in 2008’s 100 Most Influential in Business Ethics

Ethisphere, "The World’s Most Recognized Name in Business Ethics and Anti-Corruption", a realizat, pe finalul de 2008 topul a 100 cei mai influenţi oameni în etica de afaceri. Cei 100 fac parte din 9 categorii: Government and Regulatory, Business Leadership, Non-Government Organisation, Design and Sustainability, Media and Whistleblowers, Thought Leadership, Corporate Culture, Investment and Research şi Legal and Governance.
Ceea ce mi-a atras atenţia citind lista a fost motivul includerii respectivelor persoane în topul celor 100. Barak Obama, spre exemplu, pe locul 14..a făcut promisiuni, iar R. E. Freeman, autorul teoriei stakeholderilor ăn Universitatea din virginia, a scris...cam mult.

14. Barack Obama - U.S. President Elect

Category: Government and Regulatory
Did What? He made promises

Obama has made ethics a cornerstone of his administration, which in turn has already caused a priority on ethics to trickle down into public and private companies. Many businesses have already responded directly or indirectly by shifting their overall business strategy.

78. R. Edward Freeman – Professor of Business Administration at The Darden School, University of Virginia

Category: Thought Leadership
Did What? He wrote…a lot

Another repeat from the 2007 list, Freeman doesn’t seem to be slowing down anytime soon. His hand (brain) must be getting tired from all the books he has written (and currently is writing). Notably in 2008 his idea of “stakeholder theory,” a theory that takes into account business ethics when managing an organization, really took off.


Topul este, incontestabil, o referinta pentru pasionatii de etica in afaceri si csr. Take a look :)
http://">http://ethisphere.com/100-Most-Influential-People-in-Business-Ethics-2008%20/#78

Generozitate

De câteva zile mă gândesc la importanţa generozităţii, un cuvânt uşor pompos poate, însă foarte cuprinzător pentru responsabilitatea socială. Pentru că atunci când eşti generos înseamnă că eşti responsabil, e dovada unei implicări active.
Plec de la individ, de la relaţiile interpersonale; şi nu e ceva nou ceea ce constat: când eşti generos cu cei din jur, primeşti în schimb generozitate şi apreciere. Primeşti încredere şi consideraţie. E un pattern comportamental pe care unele companii îl au, face parte din raţiunea lor de a fi, este misiunea lor, iar unele încearcă să-l mimeze.
Cu ceva zile în urmă am luat parte la conferinţa susţinută la iniţiativa Ambasadei Marii Britanii pe tema responsabilităţii sociale corporatiste în timpul declinului economic. Expunerile vorbitorilor, salutate la început prin discursul ambasadorului Marii Britanii în România, Robin Barnett(http://ukinromania.fco.gov.uk/ro/doing-business/csr-ro), au avut în comun ideea că cei care nu se pot ajuta singuri au nevoie de ajutor. Prezentarea lui Patrick O'Meara (Business in the Comunity) a ilustrat importanţa contribuţiei corporaţiilor în dezvoltarea şcolilor şi instituţiilor în plan local, intervenţia lui Adrian Ciornea (Habitat for Humanity)a arătat cum oamenii neajutoraţi pot primi ajutorul care să îi mobilizeze, dându-le o a doua şansă în viaţă poate, prin clădirea siguranţei unui cămin. Şi acum revenim la o chestiune veche. E mai mult decât binevenită implicarea corporaţiilor şi a ong-urilor în dilemele sociale, dar care ar trebui să fie limita? Reformulez: cât de generoasă ar trebui să fie implicarea statului la acest nivel? Nu e o noutate că se pune mare preţ pe sprijinul corporatist în adiţionarea celui guvernamental, că se vorbeşte chiar de o suplinire a atribuţiilor statului de câtre acţiunile corporaţiilor. Cineva spunea că arhitectura unei perioade te poate face să înţelegi cursul lucrurilor prezente. De pildă, acum, sediile companiilor naţionale sau mutinaţionale prezintă cea mai frecventă şi impunătoare arhitectură, de unde rezultă importanţa acestora în stabilirea unui ritm social.
Conferinţa a inclus un subiect cu totul nou, donaţia unei companii britanice (Silverdell) folosită pentru renovarea Spitalului Municipal din Craiova. O iniţiativă demnă de apreciat care scoate în faţă o întrebare incomodă: de ce nu putem încă vorbi de companii româneşti care să facă acest lucru, să contribuie la bunăstarea pe plan local, naţional. Este, cred, o chestiune de generozitate.
Iniţiativa Ambasadei Marii Britanii este demnă de apreciere şi arată o nouă variantă de responsabilitate socială, implicarea activă a ambasadelor în dezvoltarea durabilă a ţărilor în care sunt reprezentante. Chestiune de generozitate...

Stakeholder forum

Teoria stakeholderilor se pare a fi puternic corelata cu strategia de sustenabilitate a unei companii, indiferent de mărimea sau de profilul ei.
Asta pentru că stakeholderii sunt părţile interesate, părţile afectate de activitaţile unei corporaţii, dar, mai mult decât atât, sunt una din roţile care menţin vertcalitatea, sunt un pilon de susţinere. Browse-uind diverse materiale cu privire la teoria stakeholderilor, am dat peste un forum al stakeholderilor, o bază interesantă de materiale pe care vă invit să le vizionaţi. Enjoy!

http://www.stakeholderforum.org/1index.php

Cele 7 revoluţii ale sustenabilităţii

TBL sau The Triple Bottom Line e un concept gândit de iniţiatorul consultanţei de business sustenabil din Marea Britanie,John Elkington, încă din 1987. Minimalist, "the triple bottom line" e o direcţionare a corporaţiilor în trei direcţii axiologice: spre valorile economice, de mediu şi sociale pe care le dau.
Ceea ce mi-a atras atenţia în cartea pe care am început să o citesc, "The TBL does it all add up?" (2004)este linia evolutivă a triple bottom line , potrivit căreia, prin anii '70 PR managerii şi avocaţii aveau în vizor politicile de sustenabilitate, în timp ce anii '90 îi implică doar CEO şi membri ai boardului. E un shift care arată importanţa crescândă şi evoluţia conceptului de sustenabilitate în timp, pe durata a 20 de ani.
Revenind în spaţiul mioritic românesc, unde se vorbeşte de CSR ca despre un nou accesoriu corporatist, un "must-have" al strategiei de pr, mă gândesc, într-un suflu optimist, că stadiul prezent este o primă etapă a TBL (cea din anii '70) şi că, la un moment dat, vom acoperi avansul pe care ţările occidentale îl au(vreo douăzeci de ani).

Elkington vorbeşte despre 7 revoluţii, 7 schimbări paradigmatice care marchează tranziţia spre un capitalism sustenabil: pieţele, valorile, transparenţa, tehnologie life-cycle, parteneriate, timp şi guvernare corporativă. Prima revoluţie, care va fi rezultatul concurenţei pe pieţe, va duce la reale cutremure economice care vor transforma lumea; de fapt, pieţele, tixotropice, vor înghiţi companii şi industrii, în condiţiile în care nu vor fi abordate strategii de gândire TBL.
A doua revoluţie, a valorilor implică o revalorizare a valorilor universale, ceea ce, din nou, poate avea ca finalitate o societate tixotropică.
Revoluţia la nivelul parteneriatelor mi-a atras atenţia.Pentru că noi tipuri de parteneriate între companii vor apare, organizaţiile concurente începând să flirteze pentru a realiza cea de-a treia şi cea de-a patra revoluţie de sustenabilitate.
A şaptea ravoluţie,de guvernarea corporativă,rezultată din evoluţia celor anterioare, va creşte şansele dezvoltării unui capitalism sustenabil.
Toate schimbările sunt strict legate de mişcările din peisajul politic. Orice evoluţie în afara acestuia fiind imposibilă.

Interdependenţa

Klaus Schwab, director executiv şi iniţiator al World Economic Forum, în Foreign Affairs, Ian./Feb. 2008, în articolul „Global Corporate Citizenship: Working With Governments and Civil Society”, exprima un punct de vedere demn de luat în vizor. El afirmă că azi asistăm la o descreştere a puterii statelor şi a creşterii continue a influenţei companiilor asupra comunităţilor, vieţilor, oamenilor şi mediului.
Altfel spus, pe măsură ce puterea statelor slăbeşte, sfera de influenţă a mediului de afaceri se lărgeşte. În aceste condiţii, concluzia lui Schwab sună cam aşa "companiile trebuie să se implice în problemele sociale globale. În acelaşi timp, trebuie să înţelegem că mediul de afaceri nu poate rezolva singur marile probleme globale cum ar fi sărăcia, slaba calitate a educaţiei şi a serviciilor de sănătate. Guvernele sunt primele responsabile pentru aceste servicii publice."
În acest sens, derularea unor practici de strategii de sustenabilitate nu poate fi pusă pe seama voluntariatului giganţilor economici, vinovaţi pentru compromiterea mediului sau a altor acţiuni degradante. Reglementarea unui astfel de comportament trebuie să existe la nivelul structurilor guvernamentale. Cel puţin, aşa ar trebui să se întâmple.

Office Linebaker

Ce-ar fi dacă toate încălcările etice dintr-o companie ar fi sancţionate imediaaat? Şi nu prin sancţiuni oarecare, ci cu ajutorul lui Terry. Am putea vorbi de o disciplină etică? See this. It's rough.
http://www.youtube.com/watch?v=oU1jra7RKCQ