Generozitate

De câteva zile mă gândesc la importanţa generozităţii, un cuvânt uşor pompos poate, însă foarte cuprinzător pentru responsabilitatea socială. Pentru că atunci când eşti generos înseamnă că eşti responsabil, e dovada unei implicări active.
Plec de la individ, de la relaţiile interpersonale; şi nu e ceva nou ceea ce constat: când eşti generos cu cei din jur, primeşti în schimb generozitate şi apreciere. Primeşti încredere şi consideraţie. E un pattern comportamental pe care unele companii îl au, face parte din raţiunea lor de a fi, este misiunea lor, iar unele încearcă să-l mimeze.
Cu ceva zile în urmă am luat parte la conferinţa susţinută la iniţiativa Ambasadei Marii Britanii pe tema responsabilităţii sociale corporatiste în timpul declinului economic. Expunerile vorbitorilor, salutate la început prin discursul ambasadorului Marii Britanii în România, Robin Barnett(http://ukinromania.fco.gov.uk/ro/doing-business/csr-ro), au avut în comun ideea că cei care nu se pot ajuta singuri au nevoie de ajutor. Prezentarea lui Patrick O'Meara (Business in the Comunity) a ilustrat importanţa contribuţiei corporaţiilor în dezvoltarea şcolilor şi instituţiilor în plan local, intervenţia lui Adrian Ciornea (Habitat for Humanity)a arătat cum oamenii neajutoraţi pot primi ajutorul care să îi mobilizeze, dându-le o a doua şansă în viaţă poate, prin clădirea siguranţei unui cămin. Şi acum revenim la o chestiune veche. E mai mult decât binevenită implicarea corporaţiilor şi a ong-urilor în dilemele sociale, dar care ar trebui să fie limita? Reformulez: cât de generoasă ar trebui să fie implicarea statului la acest nivel? Nu e o noutate că se pune mare preţ pe sprijinul corporatist în adiţionarea celui guvernamental, că se vorbeşte chiar de o suplinire a atribuţiilor statului de câtre acţiunile corporaţiilor. Cineva spunea că arhitectura unei perioade te poate face să înţelegi cursul lucrurilor prezente. De pildă, acum, sediile companiilor naţionale sau mutinaţionale prezintă cea mai frecventă şi impunătoare arhitectură, de unde rezultă importanţa acestora în stabilirea unui ritm social.
Conferinţa a inclus un subiect cu totul nou, donaţia unei companii britanice (Silverdell) folosită pentru renovarea Spitalului Municipal din Craiova. O iniţiativă demnă de apreciat care scoate în faţă o întrebare incomodă: de ce nu putem încă vorbi de companii româneşti care să facă acest lucru, să contribuie la bunăstarea pe plan local, naţional. Este, cred, o chestiune de generozitate.
Iniţiativa Ambasadei Marii Britanii este demnă de apreciere şi arată o nouă variantă de responsabilitate socială, implicarea activă a ambasadelor în dezvoltarea durabilă a ţărilor în care sunt reprezentante. Chestiune de generozitate...