De Zilele Bizz

O zi de conferinţe destinate RCS-ului. Multă filantropie, mai puţin RSC; spun asta pentru că filantropia e doar o parte a RSC-ului. Nu spun că nu e bine că e, don't get me wrong sweethearts.
Mi-a atras atenţia prezentarea lui Robert Brown, Managing Director la Braun & Partners Ltd..Dacă secolul al XX-lea a fost cel al companiei orientate spre marketing, secolul al XXI-lea este reprezentativ pentru companiile orientate către responsabilitate. Cea mai mare provocare a mediului corporatist din secolul al XXI-lea este găsirea celei mai bune modalităţi de integra valorile sociale ale stakeholderilor în operaţiunile lor de business.
Friedman vorbeşte despre noul rol al companiilor, făcând referire la teoria stakeholderilor, la crizele de reputaţie şi la provocările schimbărilor de mediu (Al Gore. În centrul companiilor se află reţeaua interacţiunilor dintre stakeholderi şi instituţii.
Braun a prezentat rezultatele unui studiu realizat de United Nations Development Programme (UNDP), realizat în 10 tări, pe 500 de companii: CSR-ul este definit ca strategie (23,6%) şi ca angajament faţă de stakeholderi (24,7%), mai puţin ca guvernare, management al performanţei, transparenţa în relaţia cu publicul şi ca o asigurare. În contextul secolului al XXI-lea, CSR-ul este o strategie de afaceri, ca oricare alta.
Instrumentul folosit pentru măsurarea activităţii de CSR este accountabiliy rating, aplicat pentru prima dată în anul 2004 şi presupune patru domenii de evaluare, printre care integrarea socială, economică şi de mediu, identificarea şi angajamentul faţă de stakeholderi şi impactul companiei asupra mediului.
Top 3 companii responsabile social la nivel global sunt Vodafone (77,7 %), General Electric (70, 2) şi HSBC(67,7).
Contextul actual al companiilor orientate spre responsabilitate poate fi schiţat astfel:
- CSR-ul este aplicat doar de companiile mari (new waz of doing business);
- instrumentele de management sunt rudimentare;
- contextul (mediu, produse organice) este mai important decât forma (procese, sisteme de management).
"Think global, act local !" ese deviza strategică, orientarea către stakeholderii locali.

Un alt vorbitor, Dragoş Bucurenci, a prezentat situaţia CSR-ului în contextul actualei crize globale şi a vorbit despre activităţile Asociaţiei MaiMultVerde, care a investit peste 1 milion €, fonduri colectate de la marile companii.
Bucurenci susţine că reducerea bugetelor de CSR ar însemna o adâncire şi mai mare a crizei, din moment ce motivul declanşării acesteia este lipsa de responsabilitate. Un alt motiv nominalizat de Bucurenci este deficitul de încredere (nu cel de lichidităţi) în instituţiile bancare, băncile fiind, din acestă perspectivă, debitori de încredere.
Deşi acţiunile de CSR sunt adoptate în marea lor majoritate de companiile mari, companiile mici ar trebui să realizeze importanţa pe care pot să o aibă în acest proces; însă companiile mici sunt ocupate de obţinerea profitului şi nu au o cultură a responsabilităţii.
Concluzinând, momentul actual al crizei este un moment bun pentru ca diferenţierea corporaţiilor care practică activităţi de responsabilitate socială să fie mai vizibilă.

Responsabilitate sociala corporativa dincolo de sticla?

Pe 30 şi 31 octombrie am luat parte la dezbaterile oganizate la initiativa lui Cristian Ducu, de Ethical Management, Corporate Strategy şi Sustainable Development; o incercare, lipsita de succes, constat din păcate, de a reuni laolaltă "oamenii din biblioteci" cu oamenii de afaceri pentru a discuta chestiuni de etică în afaceri. Poate că absenţa celor din urmă s-a datorat în mare parte locaţiei, Facultatea de Filosofie(un sediu extraordinar; am vrea si la SNSPA un asemenea ambient, dar argumentul ca sediul din Povernei se afla in zona ultracentrala ar trebui sa ne fie arhisuficient pentru a ne multumi cu ce avem). De ce spun asta? Pentru ca poate daca invitatia ar fi fost pentru Hilton sau Mariott, nu ma indoiesc ca ar fi venit mai multi manageri.Asta e.

Dupa cele doua zile am inceput să mă gîndesc serios că responsabilitatea socială corporativă are nevoie de o direcţie. Până acum, direcţia sa românească este spre relaţiile publice. A fi o corporaţie care acordă un buget pentru activitatea de CSR echivalează, pentru noi, cu a face pr, cu a te promova, deci cu a face ceva tot în beneficiul corporativ, şi mai puţin pentru cel social.
Aici recunosc că mă confrunt cu o dilemă..pornind de la premisa că ceea ce nu e mediatizat în mijloacele de comunicare în masă înseamnă că nu există, şi, dacă CSR-ul este un fel de pr tocmai pentru faptul că activitatea orientată spre social a unei corporaţii este făcută publică. Atunci, mai putem vorbi de CSR dacă acesta nu este făcut public? E la fel ca actele de caritate, în ideea că rezultatul contează: donezi bani unui copil grav bolnav pentru ca acesta să se faca bine şi nu ţii ca numele tău să fie cunoscut. Putem face o comparaţie cu CSR-ul? La urma urmei, cel mai important este rezultatul: un mediu mai sanatos, mai green, o politică de etică viguroasa...nu conteaza numele.