Pe 30 şi 31 octombrie am luat parte la dezbaterile oganizate la initiativa lui Cristian Ducu, de Ethical Management, Corporate Strategy şi Sustainable Development; o incercare, lipsita de succes, constat din păcate, de a reuni laolaltă "oamenii din biblioteci" cu oamenii de afaceri pentru a discuta chestiuni de etică în afaceri. Poate că absenţa celor din urmă s-a datorat în mare parte locaţiei, Facultatea de Filosofie(un sediu extraordinar; am vrea si la SNSPA un asemenea ambient, dar argumentul ca sediul din Povernei se afla in zona ultracentrala ar trebui sa ne fie arhisuficient pentru a ne multumi cu ce avem). De ce spun asta? Pentru ca poate daca invitatia ar fi fost pentru Hilton sau Mariott, nu ma indoiesc ca ar fi venit mai multi manageri.Asta e.
Dupa cele doua zile am inceput să mă gîndesc serios că responsabilitatea socială corporativă are nevoie de o direcţie. Până acum, direcţia sa românească este spre relaţiile publice. A fi o corporaţie care acordă un buget pentru activitatea de CSR echivalează, pentru noi, cu a face pr, cu a te promova, deci cu a face ceva tot în beneficiul corporativ, şi mai puţin pentru cel social.
Aici recunosc că mă confrunt cu o dilemă..pornind de la premisa că ceea ce nu e mediatizat în mijloacele de comunicare în masă înseamnă că nu există, şi, dacă CSR-ul este un fel de pr tocmai pentru faptul că activitatea orientată spre social a unei corporaţii este făcută publică. Atunci, mai putem vorbi de CSR dacă acesta nu este făcut public? E la fel ca actele de caritate, în ideea că rezultatul contează: donezi bani unui copil grav bolnav pentru ca acesta să se faca bine şi nu ţii ca numele tău să fie cunoscut. Putem face o comparaţie cu CSR-ul? La urma urmei, cel mai important este rezultatul: un mediu mai sanatos, mai green, o politică de etică viguroasa...nu conteaza numele.
Dupa cele doua zile am inceput să mă gîndesc serios că responsabilitatea socială corporativă are nevoie de o direcţie. Până acum, direcţia sa românească este spre relaţiile publice. A fi o corporaţie care acordă un buget pentru activitatea de CSR echivalează, pentru noi, cu a face pr, cu a te promova, deci cu a face ceva tot în beneficiul corporativ, şi mai puţin pentru cel social.
Aici recunosc că mă confrunt cu o dilemă..pornind de la premisa că ceea ce nu e mediatizat în mijloacele de comunicare în masă înseamnă că nu există, şi, dacă CSR-ul este un fel de pr tocmai pentru faptul că activitatea orientată spre social a unei corporaţii este făcută publică. Atunci, mai putem vorbi de CSR dacă acesta nu este făcut public? E la fel ca actele de caritate, în ideea că rezultatul contează: donezi bani unui copil grav bolnav pentru ca acesta să se faca bine şi nu ţii ca numele tău să fie cunoscut. Putem face o comparaţie cu CSR-ul? La urma urmei, cel mai important este rezultatul: un mediu mai sanatos, mai green, o politică de etică viguroasa...nu conteaza numele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu