joi, 29 ianuarie 2009

Cele 7 revoluţii ale sustenabilităţii

TBL sau The Triple Bottom Line e un concept gândit de iniţiatorul consultanţei de business sustenabil din Marea Britanie,John Elkington, încă din 1987. Minimalist, "the triple bottom line" e o direcţionare a corporaţiilor în trei direcţii axiologice: spre valorile economice, de mediu şi sociale pe care le dau.
Ceea ce mi-a atras atenţia în cartea pe care am început să o citesc, "The TBL does it all add up?" (2004)este linia evolutivă a triple bottom line , potrivit căreia, prin anii '70 PR managerii şi avocaţii aveau în vizor politicile de sustenabilitate, în timp ce anii '90 îi implică doar CEO şi membri ai boardului. E un shift care arată importanţa crescândă şi evoluţia conceptului de sustenabilitate în timp, pe durata a 20 de ani.
Revenind în spaţiul mioritic românesc, unde se vorbeşte de CSR ca despre un nou accesoriu corporatist, un "must-have" al strategiei de pr, mă gândesc, într-un suflu optimist, că stadiul prezent este o primă etapă a TBL (cea din anii '70) şi că, la un moment dat, vom acoperi avansul pe care ţările occidentale îl au(vreo douăzeci de ani).

Elkington vorbeşte despre 7 revoluţii, 7 schimbări paradigmatice care marchează tranziţia spre un capitalism sustenabil: pieţele, valorile, transparenţa, tehnologie life-cycle, parteneriate, timp şi guvernare corporativă. Prima revoluţie, care va fi rezultatul concurenţei pe pieţe, va duce la reale cutremure economice care vor transforma lumea; de fapt, pieţele, tixotropice, vor înghiţi companii şi industrii, în condiţiile în care nu vor fi abordate strategii de gândire TBL.
A doua revoluţie, a valorilor implică o revalorizare a valorilor universale, ceea ce, din nou, poate avea ca finalitate o societate tixotropică.
Revoluţia la nivelul parteneriatelor mi-a atras atenţia.Pentru că noi tipuri de parteneriate între companii vor apare, organizaţiile concurente începând să flirteze pentru a realiza cea de-a treia şi cea de-a patra revoluţie de sustenabilitate.
A şaptea ravoluţie,de guvernarea corporativă,rezultată din evoluţia celor anterioare, va creşte şansele dezvoltării unui capitalism sustenabil.
Toate schimbările sunt strict legate de mişcările din peisajul politic. Orice evoluţie în afara acestuia fiind imposibilă.

Interdependenţa

Klaus Schwab, director executiv şi iniţiator al World Economic Forum, în Foreign Affairs, Ian./Feb. 2008, în articolul „Global Corporate Citizenship: Working With Governments and Civil Society”, exprima un punct de vedere demn de luat în vizor. El afirmă că azi asistăm la o descreştere a puterii statelor şi a creşterii continue a influenţei companiilor asupra comunităţilor, vieţilor, oamenilor şi mediului.
Altfel spus, pe măsură ce puterea statelor slăbeşte, sfera de influenţă a mediului de afaceri se lărgeşte. În aceste condiţii, concluzia lui Schwab sună cam aşa "companiile trebuie să se implice în problemele sociale globale. În acelaşi timp, trebuie să înţelegem că mediul de afaceri nu poate rezolva singur marile probleme globale cum ar fi sărăcia, slaba calitate a educaţiei şi a serviciilor de sănătate. Guvernele sunt primele responsabile pentru aceste servicii publice."
În acest sens, derularea unor practici de strategii de sustenabilitate nu poate fi pusă pe seama voluntariatului giganţilor economici, vinovaţi pentru compromiterea mediului sau a altor acţiuni degradante. Reglementarea unui astfel de comportament trebuie să existe la nivelul structurilor guvernamentale. Cel puţin, aşa ar trebui să se întâmple.

Office Linebaker

Ce-ar fi dacă toate încălcările etice dintr-o companie ar fi sancţionate imediaaat? Şi nu prin sancţiuni oarecare, ci cu ajutorul lui Terry. Am putea vorbi de o disciplină etică? See this. It's rough.
http://www.youtube.com/watch?v=oU1jra7RKCQ