Ethisphere, "The World’s Most Recognized Name in Business Ethics and Anti-Corruption", a realizat, pe finalul de 2008 topul a 100 cei mai influenţi oameni în etica de afaceri. Cei 100 fac parte din 9 categorii: Government and Regulatory, Business Leadership, Non-Government Organisation, Design and Sustainability, Media and Whistleblowers, Thought Leadership, Corporate Culture, Investment and Research şi Legal and Governance.
Ceea ce mi-a atras atenţia citind lista a fost motivul includerii respectivelor persoane în topul celor 100. Barak Obama, spre exemplu, pe locul 14..a făcut promisiuni, iar R. E. Freeman, autorul teoriei stakeholderilor ăn Universitatea din virginia, a scris...cam mult.
14. Barack Obama - U.S. President Elect
Category: Government and Regulatory
Did What? He made promises
Obama has made ethics a cornerstone of his administration, which in turn has already caused a priority on ethics to trickle down into public and private companies. Many businesses have already responded directly or indirectly by shifting their overall business strategy.
78. R. Edward Freeman – Professor of Business Administration at The Darden School, University of Virginia
Category: Thought Leadership
Did What? He wrote…a lot
Another repeat from the 2007 list, Freeman doesn’t seem to be slowing down anytime soon. His hand (brain) must be getting tired from all the books he has written (and currently is writing). Notably in 2008 his idea of “stakeholder theory,” a theory that takes into account business ethics when managing an organization, really took off.
Topul este, incontestabil, o referinta pentru pasionatii de etica in afaceri si csr. Take a look :)
http://">http://ethisphere.com/100-Most-Influential-People-in-Business-Ethics-2008%20/#78
miercuri, 25 martie 2009
marți, 24 martie 2009
Generozitate
De câteva zile mă gândesc la importanţa generozităţii, un cuvânt uşor pompos poate, însă foarte cuprinzător pentru responsabilitatea socială. Pentru că atunci când eşti generos înseamnă că eşti responsabil, e dovada unei implicări active.
Plec de la individ, de la relaţiile interpersonale; şi nu e ceva nou ceea ce constat: când eşti generos cu cei din jur, primeşti în schimb generozitate şi apreciere. Primeşti încredere şi consideraţie. E un pattern comportamental pe care unele companii îl au, face parte din raţiunea lor de a fi, este misiunea lor, iar unele încearcă să-l mimeze.
Cu ceva zile în urmă am luat parte la conferinţa susţinută la iniţiativa Ambasadei Marii Britanii pe tema responsabilităţii sociale corporatiste în timpul declinului economic. Expunerile vorbitorilor, salutate la început prin discursul ambasadorului Marii Britanii în România, Robin Barnett(http://ukinromania.fco.gov.uk/ro/doing-business/csr-ro), au avut în comun ideea că cei care nu se pot ajuta singuri au nevoie de ajutor. Prezentarea lui Patrick O'Meara (Business in the Comunity) a ilustrat importanţa contribuţiei corporaţiilor în dezvoltarea şcolilor şi instituţiilor în plan local, intervenţia lui Adrian Ciornea (Habitat for Humanity)a arătat cum oamenii neajutoraţi pot primi ajutorul care să îi mobilizeze, dându-le o a doua şansă în viaţă poate, prin clădirea siguranţei unui cămin. Şi acum revenim la o chestiune veche. E mai mult decât binevenită implicarea corporaţiilor şi a ong-urilor în dilemele sociale, dar care ar trebui să fie limita? Reformulez: cât de generoasă ar trebui să fie implicarea statului la acest nivel? Nu e o noutate că se pune mare preţ pe sprijinul corporatist în adiţionarea celui guvernamental, că se vorbeşte chiar de o suplinire a atribuţiilor statului de câtre acţiunile corporaţiilor. Cineva spunea că arhitectura unei perioade te poate face să înţelegi cursul lucrurilor prezente. De pildă, acum, sediile companiilor naţionale sau mutinaţionale prezintă cea mai frecventă şi impunătoare arhitectură, de unde rezultă importanţa acestora în stabilirea unui ritm social.
Conferinţa a inclus un subiect cu totul nou, donaţia unei companii britanice (Silverdell) folosită pentru renovarea Spitalului Municipal din Craiova. O iniţiativă demnă de apreciat care scoate în faţă o întrebare incomodă: de ce nu putem încă vorbi de companii româneşti care să facă acest lucru, să contribuie la bunăstarea pe plan local, naţional. Este, cred, o chestiune de generozitate.
Iniţiativa Ambasadei Marii Britanii este demnă de apreciere şi arată o nouă variantă de responsabilitate socială, implicarea activă a ambasadelor în dezvoltarea durabilă a ţărilor în care sunt reprezentante. Chestiune de generozitate...
Plec de la individ, de la relaţiile interpersonale; şi nu e ceva nou ceea ce constat: când eşti generos cu cei din jur, primeşti în schimb generozitate şi apreciere. Primeşti încredere şi consideraţie. E un pattern comportamental pe care unele companii îl au, face parte din raţiunea lor de a fi, este misiunea lor, iar unele încearcă să-l mimeze.
Cu ceva zile în urmă am luat parte la conferinţa susţinută la iniţiativa Ambasadei Marii Britanii pe tema responsabilităţii sociale corporatiste în timpul declinului economic. Expunerile vorbitorilor, salutate la început prin discursul ambasadorului Marii Britanii în România, Robin Barnett(http://ukinromania.fco.gov.uk/ro/doing-business/csr-ro), au avut în comun ideea că cei care nu se pot ajuta singuri au nevoie de ajutor. Prezentarea lui Patrick O'Meara (Business in the Comunity) a ilustrat importanţa contribuţiei corporaţiilor în dezvoltarea şcolilor şi instituţiilor în plan local, intervenţia lui Adrian Ciornea (Habitat for Humanity)a arătat cum oamenii neajutoraţi pot primi ajutorul care să îi mobilizeze, dându-le o a doua şansă în viaţă poate, prin clădirea siguranţei unui cămin. Şi acum revenim la o chestiune veche. E mai mult decât binevenită implicarea corporaţiilor şi a ong-urilor în dilemele sociale, dar care ar trebui să fie limita? Reformulez: cât de generoasă ar trebui să fie implicarea statului la acest nivel? Nu e o noutate că se pune mare preţ pe sprijinul corporatist în adiţionarea celui guvernamental, că se vorbeşte chiar de o suplinire a atribuţiilor statului de câtre acţiunile corporaţiilor. Cineva spunea că arhitectura unei perioade te poate face să înţelegi cursul lucrurilor prezente. De pildă, acum, sediile companiilor naţionale sau mutinaţionale prezintă cea mai frecventă şi impunătoare arhitectură, de unde rezultă importanţa acestora în stabilirea unui ritm social.
Conferinţa a inclus un subiect cu totul nou, donaţia unei companii britanice (Silverdell) folosită pentru renovarea Spitalului Municipal din Craiova. O iniţiativă demnă de apreciat care scoate în faţă o întrebare incomodă: de ce nu putem încă vorbi de companii româneşti care să facă acest lucru, să contribuie la bunăstarea pe plan local, naţional. Este, cred, o chestiune de generozitate.
Iniţiativa Ambasadei Marii Britanii este demnă de apreciere şi arată o nouă variantă de responsabilitate socială, implicarea activă a ambasadelor în dezvoltarea durabilă a ţărilor în care sunt reprezentante. Chestiune de generozitate...
marți, 10 martie 2009
Stakeholder forum
Teoria stakeholderilor se pare a fi puternic corelata cu strategia de sustenabilitate a unei companii, indiferent de mărimea sau de profilul ei.
Asta pentru că stakeholderii sunt părţile interesate, părţile afectate de activitaţile unei corporaţii, dar, mai mult decât atât, sunt una din roţile care menţin vertcalitatea, sunt un pilon de susţinere. Browse-uind diverse materiale cu privire la teoria stakeholderilor, am dat peste un forum al stakeholderilor, o bază interesantă de materiale pe care vă invit să le vizionaţi. Enjoy!
http://www.stakeholderforum.org/1index.php
Asta pentru că stakeholderii sunt părţile interesate, părţile afectate de activitaţile unei corporaţii, dar, mai mult decât atât, sunt una din roţile care menţin vertcalitatea, sunt un pilon de susţinere. Browse-uind diverse materiale cu privire la teoria stakeholderilor, am dat peste un forum al stakeholderilor, o bază interesantă de materiale pe care vă invit să le vizionaţi. Enjoy!
http://www.stakeholderforum.org/1index.php
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
