Generozitate. Reiau în mâini o carte care, pentru prima dată când am citit-o, trata o astfel de idee: "Capitalism generos". Se întâmpla acum vreo 8 ani, când, pentru prima oară răsfoiam o carte scrisă de Richard DeVos, care îmi era familiar din alte puncte de vedere, în calitate de cofondator a unei companii gigant care purta amprenta principiilor sale. O carte scrisă cu copasiune, cu greutate. Am fost impresionată. Motiv pentru care ma întorc la ea ca la un loc drag mie şi care mă revigorează. Deşi apărută în 1993 în California, cartea îmi pare de o actualitate izbitoare...
Revin la ideea de generozitate. Dacă încercăm să facem "ceea ce e bine" fără ca acest lucru să pornească de la un angajament interior, n-o să meargă. Nu va fi generozitate. Se va consuma în mai puţin de o săptămână, sau vom ajunge să ne urâm singuri. Mai întâi începe lucrarea din interior. Ia-ţi o zi liberă de la muncă. Plimbă-te pe străzile oraşului în care locuieşti. Priveşte adânc la durerea şi suferinţa copiilor tăi şi ai copiilor lumii. Lasă ca durerea lor să crească în tine până când şi pasiunea începe să crească alături de ea. Întristează-te. Înfurie-te. Porneşte-te. Abia atunci vei ajunge să-ţi placă ceea ce faci. Inima ta va fi acolo şi, indiferent dacă reuşeşti sau nu, conştiinţa ta va fi împăcată.
Generozitatea nu înseamnă emoţii de melodramă. Neil Kinnock, liderul Partidului Laburist din Marea Britanie, a spus odată: "Generozitatea nu este un sentiment dulceag şi siropos faţă de cei dezavantajaţi sau bolnavi..., ci este o convingere absolut practică." Generoşii sunt pasionaţi de oameni; ei au în faţa ochilor o lume vie, o lume faţă de care au sentimente puternice.
Acestea izvorăsc dintr-o conştiinţă matură şi informată- care ştie că lipsa de compasiune duce la consecinţe grave într-o lume reală. Generozitatea este inteligentă. Dar implică totuşi emoţii. Nu poţi fi generos dacă nu simţi nimic în sufletul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu