CSR is not a PR gimmik

Lansarea in Romania a cartii lui Dennis Wilcox, biblie a PR-ului, e un bun inceput pentru noi. Cu aceasta ocazie, Profesorul Wilcox a tinut o prelegere urmata de o dezbatere privind criza economica si implicarea PR-ului in depasirea acesteia, moduri de contracarare a lipsei de incredere a oamenior in corporatii. Referindu-se companiile americane, absenta unor "core values" si negarea au dus la ceea ce Wilcox numeste criza a increderii, criza a simbolurilor.
Intrebat de Profesorul Bortun despre demarcatia dintre PR si CSR, Wilcox a negat existenta unei delimitari clare; ambele se rezuma la transmiterea realitatii organizatiei, a identitatii sale. Mai mult decat atat, Profesorul a evidentiat importata mass mediei pentru modul in care organizatiile sunt percepute de catre stakeholderi. Johnson and Johnson este un exemplu clar, atunci cand a afirmat public ca interesul publicului vine pe primul loc.
Sala Galatecii de la BCU a fost plina, intrebarile au fost multe, unele legate de PR, altele legate de politica romaneasca neinteresanta, de turismul romanesc fantasmagoric si de reusita lui Barack Obama. M-a amuzat intr-un fel bucuria lui Wilcox privind aparitia cartii in varianta romaneasca, carte la care s-a lucrat mai bine de 7 ani, timp in care unul din traducatori a murit si timp in care in americanii au scos in acest timp alte doua editii... oare cat va dura pana cand vor aparea urmatoarele doua??
Atasez un link cu unul din interviurile lui Wilcox. Enjoy!
http://www.comunic.ro/article.php/%C3%8En_Rom%C3%A2nia_se_face_publicitate_ascuns%C4%83_prin_PR/93/

De la oameni la responsabilitate

Uneori, oamenii uimesc prin profunzimea ideilor şi a modului lor de a exista. Asta dacă îţi apleci un pic urechea şi asculţi ce spun. Unul din momentele de care povestesc, momente magice pentru mine,revelatoare, s-a întâmplat chiar ieri, cand am luat parte, exersându-mi pasiunea de make-up artist,la o nuntă poloneză. Admiraţia mea pentru comunitatea polonă din Suceava vine din rădăcinile mele genealogice poloneze, dar mai ales din prisma fascinaţiei pe care o poate avea comunitatea lor.
Probabil că un socilog mi-ar putea confirma că membrii unei comunităţi sunt mai uniţi şi interacţionează relaxat, pentru mine a fost vizibil. Conştiinţa minorităţii e amplă. Sunt fascinată de pofta de viaţă pe care o aveau oamenii pe care i-am cunoscut ieri pentru prima oara şi, în acelaşi timp, uşor îngândurată pentru că multor oameni le lipseşte asta. Nu încerc acum să punctez defecte, dar îmi propun să evidenţiez faptul că nimic nu ne poate opri în a avea o atitudine potrivită faţă de ceea ce ne înconjoară,să ne asumăm responsabilitatea pentru oameni şi pentru ceea ce îi poate afecta.
Generozitatea e un mesaj care are o pondere imensă pentru vieţile noastre şi pentru modul în care ne înţelegem responsabilitatea în comunitatea căreia apraţinem.Acum mi-am dat seama, mai mult ca oricând, că totul porneşte de la noi şi de la oamenii pe care îi putem influenţa sau care ne pot influenţa. Casă de piatră, Franz şi Otilia!

Hollywood si Google Going Green

două dintre cele mai cunoscute nume din lume contribuie la promovarea unui comportament sustenabil, de responsabilitate socială. recunosc că mi se pare interesantă intervenţia hollywood-ului, responsabil de promovarea americanismelor, din prisma puterii de influenţă socială(să nu uităm că femeile au fost încurajate să fumeze când au urmărit producţiile hollywood-ului din acea vreme). dar de această dată,la hollywood au început să regândească modul de utilizare al energiei în producţia filmelor, pornind de la simpla folosire a materialeleor reciclate şi prima producţie de acest gen este "the 11th hour", coordonată de leonardo dicaprio. încurajatoare mi se pare iniţiativa celor de la google de a folosi energia verde (cele aproximativ 300 de panouri solare instalate care se vor amortiza în maxim 8 ani, după care energia nu va costa nimic)în activităţile de rutină ale companiei.
sunt două exemple de rentabilitate ale conservării resurselor, care arată că a fi verde nu e o modă şi dincolo de aparenţe.

stakeholders, stakekeepers si stakewatchers

Un articol recent scris de Yives Fassin (2009) propune un nou model al stakeholderilor. Spre deosebire de modelele lui Freeman (2003) si cel al lui Post, Preston si Sachs(2007), modelul mizei aduce îmbunătăţiri vizibile pentru ceea ce înseamna managementul stakeholderilor, introducând doi termeni noi, stakekeeperi si stakewatcheri.
Punctul forte al modelului este relatia triunghiulara care se formeaza intre cele trei tipuri de stakeholderi, astfel incat fiecare stakeholder e supravegheat de un stakewatcher, care, mai apoi, e vegheat de un stakekeeper (un fel de matriusca ruseasca).
Ceea ce reiese din perspectiva lui Fassin este că rolurile sunt interşanjabile, având un caracter dinamic. Guvernul reglator, normativ, deci un stakekeeper, dar poate fi şi un stakeholder silenţios, media este un stakewatcher, dar şi un stakekeeper.
Modelul lui Fassin arată că realizarea unei hărţi a stakeholderilor nu urmează un pattern strict, o reţetă, datorită caracterului dinamic al stakeholderilor.

România de 360 de grade

Ne-am obişnuit să auzim cele mai dure cuvinte la adresa ţării în care trăim. A trecut mult timp de când am auzit ceva de bine. Medaliile olimpice, reuşitele internaţionale ale sportivilor români ne mai fac să vibrăm. Aş îndrăzni să spun că sunt momente în care te simţi mândru şi nu ţi-e ruşine să spui cu voce tare că eşti român, iar intonarea imnului îţi dă fiori. În momentele de glorie, ruşinea dispare.

Conceptul "România 360 de grade" e un inceput pentru a reîncepe să redescoperim frumuseţea ţării în care ne-am născut. Pentru că e nevoie să facem asta şi cred cu tărie că ne-ar face să ne simţim mai bine... dar mai ales pentru că imaginea unei ţări e creată de oamenii care o compun, care se identifică cu ea. Cu toţii putem contribui, cu imagini capturate în cele mai frumoase locuri din România. Pentru că nu cred că există cineva care nu are cel puţin o amintire plăcută dintr-un loc care i-a rămas impregnat pe retină. Şi, pentru că, văzând locurile frumoase care ne leagă, care ne marchează, dorinţa de a păstra acele locuri şi pentru copiii noştri va creşte.
Vă invit să vedeţi o Românie completă, o Românie de 360 de grade, o Românie pe care, am aşezat-o undeva, prin spate, printre vechituri. Iat-o!
http://ro360.wordpress.com

Generozitatea începe în inimile noastre

Generozitate. Reiau în mâini o carte care, pentru prima dată când am citit-o, trata o astfel de idee: "Capitalism generos". Se întâmpla acum vreo 8 ani, când, pentru prima oară răsfoiam o carte scrisă de Richard DeVos, care îmi era familiar din alte puncte de vedere, în calitate de cofondator a unei companii gigant care purta amprenta principiilor sale. O carte scrisă cu copasiune, cu greutate. Am fost impresionată. Motiv pentru care ma întorc la ea ca la un loc drag mie şi care mă revigorează. Deşi apărută în 1993 în California, cartea îmi pare de o actualitate izbitoare...
Revin la ideea de generozitate. Dacă încercăm să facem "ceea ce e bine" fără ca acest lucru să pornească de la un angajament interior, n-o să meargă. Nu va fi generozitate. Se va consuma în mai puţin de o săptămână, sau vom ajunge să ne urâm singuri. Mai întâi începe lucrarea din interior. Ia-ţi o zi liberă de la muncă. Plimbă-te pe străzile oraşului în care locuieşti. Priveşte adânc la durerea şi suferinţa copiilor tăi şi ai copiilor lumii. Lasă ca durerea lor să crească în tine până când şi pasiunea începe să crească alături de ea. Întristează-te. Înfurie-te. Porneşte-te. Abia atunci vei ajunge să-ţi placă ceea ce faci. Inima ta va fi acolo şi, indiferent dacă reuşeşti sau nu, conştiinţa ta va fi împăcată.

Generozitatea nu înseamnă emoţii de melodramă. Neil Kinnock, liderul Partidului Laburist din Marea Britanie, a spus odată: "Generozitatea nu este un sentiment dulceag şi siropos faţă de cei dezavantajaţi sau bolnavi..., ci este o convingere absolut practică." Generoşii sunt pasionaţi de oameni; ei au în faţa ochilor o lume vie, o lume faţă de care au sentimente puternice.
Acestea izvorăsc dintr-o conştiinţă matură şi informată- care ştie că lipsa de compasiune duce la consecinţe grave într-o lume reală. Generozitatea este inteligentă. Dar implică totuşi emoţii. Nu poţi fi generos dacă nu simţi nimic în sufletul tău.

R. Edward Freeman şi Barak Obama in 2008’s 100 Most Influential in Business Ethics

Ethisphere, "The World’s Most Recognized Name in Business Ethics and Anti-Corruption", a realizat, pe finalul de 2008 topul a 100 cei mai influenţi oameni în etica de afaceri. Cei 100 fac parte din 9 categorii: Government and Regulatory, Business Leadership, Non-Government Organisation, Design and Sustainability, Media and Whistleblowers, Thought Leadership, Corporate Culture, Investment and Research şi Legal and Governance.
Ceea ce mi-a atras atenţia citind lista a fost motivul includerii respectivelor persoane în topul celor 100. Barak Obama, spre exemplu, pe locul 14..a făcut promisiuni, iar R. E. Freeman, autorul teoriei stakeholderilor ăn Universitatea din virginia, a scris...cam mult.

14. Barack Obama - U.S. President Elect

Category: Government and Regulatory
Did What? He made promises

Obama has made ethics a cornerstone of his administration, which in turn has already caused a priority on ethics to trickle down into public and private companies. Many businesses have already responded directly or indirectly by shifting their overall business strategy.

78. R. Edward Freeman – Professor of Business Administration at The Darden School, University of Virginia

Category: Thought Leadership
Did What? He wrote…a lot

Another repeat from the 2007 list, Freeman doesn’t seem to be slowing down anytime soon. His hand (brain) must be getting tired from all the books he has written (and currently is writing). Notably in 2008 his idea of “stakeholder theory,” a theory that takes into account business ethics when managing an organization, really took off.


Topul este, incontestabil, o referinta pentru pasionatii de etica in afaceri si csr. Take a look :)
http://">http://ethisphere.com/100-Most-Influential-People-in-Business-Ethics-2008%20/#78