Hollywood si Google Going Green

două dintre cele mai cunoscute nume din lume contribuie la promovarea unui comportament sustenabil, de responsabilitate socială. recunosc că mi se pare interesantă intervenţia hollywood-ului, responsabil de promovarea americanismelor, din prisma puterii de influenţă socială(să nu uităm că femeile au fost încurajate să fumeze când au urmărit producţiile hollywood-ului din acea vreme). dar de această dată,la hollywood au început să regândească modul de utilizare al energiei în producţia filmelor, pornind de la simpla folosire a materialeleor reciclate şi prima producţie de acest gen este "the 11th hour", coordonată de leonardo dicaprio. încurajatoare mi se pare iniţiativa celor de la google de a folosi energia verde (cele aproximativ 300 de panouri solare instalate care se vor amortiza în maxim 8 ani, după care energia nu va costa nimic)în activităţile de rutină ale companiei.
sunt două exemple de rentabilitate ale conservării resurselor, care arată că a fi verde nu e o modă şi dincolo de aparenţe.

stakeholders, stakekeepers si stakewatchers

Un articol recent scris de Yives Fassin (2009) propune un nou model al stakeholderilor. Spre deosebire de modelele lui Freeman (2003) si cel al lui Post, Preston si Sachs(2007), modelul mizei aduce îmbunătăţiri vizibile pentru ceea ce înseamna managementul stakeholderilor, introducând doi termeni noi, stakekeeperi si stakewatcheri.
Punctul forte al modelului este relatia triunghiulara care se formeaza intre cele trei tipuri de stakeholderi, astfel incat fiecare stakeholder e supravegheat de un stakewatcher, care, mai apoi, e vegheat de un stakekeeper (un fel de matriusca ruseasca).
Ceea ce reiese din perspectiva lui Fassin este că rolurile sunt interşanjabile, având un caracter dinamic. Guvernul reglator, normativ, deci un stakekeeper, dar poate fi şi un stakeholder silenţios, media este un stakewatcher, dar şi un stakekeeper.
Modelul lui Fassin arată că realizarea unei hărţi a stakeholderilor nu urmează un pattern strict, o reţetă, datorită caracterului dinamic al stakeholderilor.

România de 360 de grade

Ne-am obişnuit să auzim cele mai dure cuvinte la adresa ţării în care trăim. A trecut mult timp de când am auzit ceva de bine. Medaliile olimpice, reuşitele internaţionale ale sportivilor români ne mai fac să vibrăm. Aş îndrăzni să spun că sunt momente în care te simţi mândru şi nu ţi-e ruşine să spui cu voce tare că eşti român, iar intonarea imnului îţi dă fiori. În momentele de glorie, ruşinea dispare.

Conceptul "România 360 de grade" e un inceput pentru a reîncepe să redescoperim frumuseţea ţării în care ne-am născut. Pentru că e nevoie să facem asta şi cred cu tărie că ne-ar face să ne simţim mai bine... dar mai ales pentru că imaginea unei ţări e creată de oamenii care o compun, care se identifică cu ea. Cu toţii putem contribui, cu imagini capturate în cele mai frumoase locuri din România. Pentru că nu cred că există cineva care nu are cel puţin o amintire plăcută dintr-un loc care i-a rămas impregnat pe retină. Şi, pentru că, văzând locurile frumoase care ne leagă, care ne marchează, dorinţa de a păstra acele locuri şi pentru copiii noştri va creşte.
Vă invit să vedeţi o Românie completă, o Românie de 360 de grade, o Românie pe care, am aşezat-o undeva, prin spate, printre vechituri. Iat-o!
http://ro360.wordpress.com

Generozitatea începe în inimile noastre

Generozitate. Reiau în mâini o carte care, pentru prima dată când am citit-o, trata o astfel de idee: "Capitalism generos". Se întâmpla acum vreo 8 ani, când, pentru prima oară răsfoiam o carte scrisă de Richard DeVos, care îmi era familiar din alte puncte de vedere, în calitate de cofondator a unei companii gigant care purta amprenta principiilor sale. O carte scrisă cu copasiune, cu greutate. Am fost impresionată. Motiv pentru care ma întorc la ea ca la un loc drag mie şi care mă revigorează. Deşi apărută în 1993 în California, cartea îmi pare de o actualitate izbitoare...
Revin la ideea de generozitate. Dacă încercăm să facem "ceea ce e bine" fără ca acest lucru să pornească de la un angajament interior, n-o să meargă. Nu va fi generozitate. Se va consuma în mai puţin de o săptămână, sau vom ajunge să ne urâm singuri. Mai întâi începe lucrarea din interior. Ia-ţi o zi liberă de la muncă. Plimbă-te pe străzile oraşului în care locuieşti. Priveşte adânc la durerea şi suferinţa copiilor tăi şi ai copiilor lumii. Lasă ca durerea lor să crească în tine până când şi pasiunea începe să crească alături de ea. Întristează-te. Înfurie-te. Porneşte-te. Abia atunci vei ajunge să-ţi placă ceea ce faci. Inima ta va fi acolo şi, indiferent dacă reuşeşti sau nu, conştiinţa ta va fi împăcată.

Generozitatea nu înseamnă emoţii de melodramă. Neil Kinnock, liderul Partidului Laburist din Marea Britanie, a spus odată: "Generozitatea nu este un sentiment dulceag şi siropos faţă de cei dezavantajaţi sau bolnavi..., ci este o convingere absolut practică." Generoşii sunt pasionaţi de oameni; ei au în faţa ochilor o lume vie, o lume faţă de care au sentimente puternice.
Acestea izvorăsc dintr-o conştiinţă matură şi informată- care ştie că lipsa de compasiune duce la consecinţe grave într-o lume reală. Generozitatea este inteligentă. Dar implică totuşi emoţii. Nu poţi fi generos dacă nu simţi nimic în sufletul tău.

R. Edward Freeman şi Barak Obama in 2008’s 100 Most Influential in Business Ethics

Ethisphere, "The World’s Most Recognized Name in Business Ethics and Anti-Corruption", a realizat, pe finalul de 2008 topul a 100 cei mai influenţi oameni în etica de afaceri. Cei 100 fac parte din 9 categorii: Government and Regulatory, Business Leadership, Non-Government Organisation, Design and Sustainability, Media and Whistleblowers, Thought Leadership, Corporate Culture, Investment and Research şi Legal and Governance.
Ceea ce mi-a atras atenţia citind lista a fost motivul includerii respectivelor persoane în topul celor 100. Barak Obama, spre exemplu, pe locul 14..a făcut promisiuni, iar R. E. Freeman, autorul teoriei stakeholderilor ăn Universitatea din virginia, a scris...cam mult.

14. Barack Obama - U.S. President Elect

Category: Government and Regulatory
Did What? He made promises

Obama has made ethics a cornerstone of his administration, which in turn has already caused a priority on ethics to trickle down into public and private companies. Many businesses have already responded directly or indirectly by shifting their overall business strategy.

78. R. Edward Freeman – Professor of Business Administration at The Darden School, University of Virginia

Category: Thought Leadership
Did What? He wrote…a lot

Another repeat from the 2007 list, Freeman doesn’t seem to be slowing down anytime soon. His hand (brain) must be getting tired from all the books he has written (and currently is writing). Notably in 2008 his idea of “stakeholder theory,” a theory that takes into account business ethics when managing an organization, really took off.


Topul este, incontestabil, o referinta pentru pasionatii de etica in afaceri si csr. Take a look :)
http://">http://ethisphere.com/100-Most-Influential-People-in-Business-Ethics-2008%20/#78

Generozitate

De câteva zile mă gândesc la importanţa generozităţii, un cuvânt uşor pompos poate, însă foarte cuprinzător pentru responsabilitatea socială. Pentru că atunci când eşti generos înseamnă că eşti responsabil, e dovada unei implicări active.
Plec de la individ, de la relaţiile interpersonale; şi nu e ceva nou ceea ce constat: când eşti generos cu cei din jur, primeşti în schimb generozitate şi apreciere. Primeşti încredere şi consideraţie. E un pattern comportamental pe care unele companii îl au, face parte din raţiunea lor de a fi, este misiunea lor, iar unele încearcă să-l mimeze.
Cu ceva zile în urmă am luat parte la conferinţa susţinută la iniţiativa Ambasadei Marii Britanii pe tema responsabilităţii sociale corporatiste în timpul declinului economic. Expunerile vorbitorilor, salutate la început prin discursul ambasadorului Marii Britanii în România, Robin Barnett(http://ukinromania.fco.gov.uk/ro/doing-business/csr-ro), au avut în comun ideea că cei care nu se pot ajuta singuri au nevoie de ajutor. Prezentarea lui Patrick O'Meara (Business in the Comunity) a ilustrat importanţa contribuţiei corporaţiilor în dezvoltarea şcolilor şi instituţiilor în plan local, intervenţia lui Adrian Ciornea (Habitat for Humanity)a arătat cum oamenii neajutoraţi pot primi ajutorul care să îi mobilizeze, dându-le o a doua şansă în viaţă poate, prin clădirea siguranţei unui cămin. Şi acum revenim la o chestiune veche. E mai mult decât binevenită implicarea corporaţiilor şi a ong-urilor în dilemele sociale, dar care ar trebui să fie limita? Reformulez: cât de generoasă ar trebui să fie implicarea statului la acest nivel? Nu e o noutate că se pune mare preţ pe sprijinul corporatist în adiţionarea celui guvernamental, că se vorbeşte chiar de o suplinire a atribuţiilor statului de câtre acţiunile corporaţiilor. Cineva spunea că arhitectura unei perioade te poate face să înţelegi cursul lucrurilor prezente. De pildă, acum, sediile companiilor naţionale sau mutinaţionale prezintă cea mai frecventă şi impunătoare arhitectură, de unde rezultă importanţa acestora în stabilirea unui ritm social.
Conferinţa a inclus un subiect cu totul nou, donaţia unei companii britanice (Silverdell) folosită pentru renovarea Spitalului Municipal din Craiova. O iniţiativă demnă de apreciat care scoate în faţă o întrebare incomodă: de ce nu putem încă vorbi de companii româneşti care să facă acest lucru, să contribuie la bunăstarea pe plan local, naţional. Este, cred, o chestiune de generozitate.
Iniţiativa Ambasadei Marii Britanii este demnă de apreciere şi arată o nouă variantă de responsabilitate socială, implicarea activă a ambasadelor în dezvoltarea durabilă a ţărilor în care sunt reprezentante. Chestiune de generozitate...

Stakeholder forum

Teoria stakeholderilor se pare a fi puternic corelata cu strategia de sustenabilitate a unei companii, indiferent de mărimea sau de profilul ei.
Asta pentru că stakeholderii sunt părţile interesate, părţile afectate de activitaţile unei corporaţii, dar, mai mult decât atât, sunt una din roţile care menţin vertcalitatea, sunt un pilon de susţinere. Browse-uind diverse materiale cu privire la teoria stakeholderilor, am dat peste un forum al stakeholderilor, o bază interesantă de materiale pe care vă invit să le vizionaţi. Enjoy!

http://www.stakeholderforum.org/1index.php